• Boli Pulmonare Obstructive Cronice (BPOC)

Fumatul estecel mai important factor de risc pentru bolile pulmonare obstructive cronice (BPOC), boli care nu se vindecă, dar se pot trata. Pacienții cu BPOC pot prezenta simptome de tuse, dispnee (dificultate în respirație), wheezing (respirație șuierătoare) sau senzații de apăsare în piept. Ei rămân fără suflu când urcă scările sau au nevoie să se oprească și „să-și tragă sufletul” mai des decât alte persoane de aceeași vârstă.

Studiile clinice realizate la nivel mondial arată că fumătoarele sunt mai predispuse să dezvolte BPOC decât fumătorii, fiind vulnerabile în mod special la instalarea formelor severe ale bolii. În același timp, pentru fumătorii a peste 25 de țigări pe zi, riscul de deces este de 20 de ori mai mare decât în cazul nefumătorilor. Din momentul stabilirii diagnosticului, durata vieții a jumătate dintre pacienți este evaluată la 5 – 10 ani.

Niciodată nu este prea târziu să te lași de fumat și să reduci, astfel, riscul de a dezvolta o boală pulmonară obstructivă cronică. Încetarea fumatului are un impact pronunţat, scăzând rata exacerbărilor bolii și riscul complicaţiilor cardiovasculare.

• Cancer bronhopulmonar

Fumatul constituie un factor de risc major în apariţia cancerului bronhopulmonar, un cancer extrem de agresiv ce conduce la mai multe decese decât oricare alt tip de cancer.

În medie, o persoană care fumează 2 pachete de țigări pe zi inhalează pe an aproximativ 140 g de substanţe cancerigene. Riscul nu se calculează doar în raport cu numărul de ţigarete fumate zilnic, ci şi cu vârsta la care s-a început fumatul, persoanele care își însușesc acest obicei de tinere având cel mai mare risc de a dezvolta un cancer pulmonar.

Rata de mortalitate prin cancer pulmonar creşte și odată cu numărul ţigaretelor fumate pe zi şi cu adâncimea inhalaţiei, perioada în ani a fumatului, tipul de ţigări (risc dublu în cazul ţigărilor fără filtru) sau lungimea ţigaretelor (lungimea mai mare aduce mai multă nicotină în organism).

• Infecții ale tractului respirator

Fumatul este unul dintre cei mai importanţi factori de risc pentru infecțiile tractului respirator: în literatura de specialitate se consemnează un risc de 3,15 ori mai mare pentru marii fumători (1-2 pachete de țigări pe zi) sau de 2 ori mai mare pentru indivizii care au fumat la un moment dat în viață (indiferent de cantitate).

Cu toate acestea, un număr mare de studii demonstrează că stoparea fumatului duce la scăderea semnificativă a riscului de infecţie. Acestea subliniază importanţa stopării fumatului ca măsură preventivă a afecţiunilor infecţioase, având în vedere că rata de risc scade cu 50% în decurs de 5 ani de la renunțarea la fumat.

• Astm

Astmul este o boală inflamatorie cronică, ce afectează căile respiratorii. Deși ea poate fi declanșată de o serie de factori de mediu și factori genetici, studiile de specialitate arată că atât fumatul activ, cât și cel pasiv au o influență considerabilă în a determina apariția astmului, în special în cazul bebelușilor ale căror mame fumează în timpul sarcinii.

În plus, chiar dacă astmul a fost declanșat de alți factori externi, fumatul este contraindicat pentru astmatici, putând conduce la dezvoltarea unei forme mai grave de boală. Deoarece fumatul inflamează căile respiratorii, tratamentul de specialitate pentru astm nu poate avea aceeași eficiență precum în cazul unui nefumător decât prin utilizarea unor doze mai mari.

• Tuberculoză

Fumatul creşte riscul de deces prin tuberculoză, raportul dintre rata deceselor la fumătorii cu tuberculoză și nefumătorii suferind de aceeaşi boală fiind de 2,8.

În plus, marii fumători au un risc de 2-3 ori mai mare de a face această boală decât nefumătorii, ca urmare a faptului că fumatul determină frecvent tuse cu expectoraţie, ridicând astfel gradul de contagiozitate a bolnavilor baciliferi. Formele de tuberculoză activă gravă extinsă, precum şi recidivele, sunt mai frecvente la marii fumători. Concomitent, asocierea fumatului cu tuberculoza creşte și riscul apariţiei unui cancer bronhopulmonar.

•  Cancer laringian

Într-o proporție covârșitoare de 84% a cazurilor, cancerul laringian a fost determinat de fumat. La acesta, se adaugă frecvent și consumul de alcool, situație în care riscul este cumulativ. La femeile fumătoare, riscul de a face cancer laringian este de 17,8 ori mai mare decât la femeile nefumătoare.

Simptomele declanșării cancerului laringian sunt variate și pot consta în:

• Schimbarea timbrului vocii și răguşeală de diferite grade de intensitate;
• Senzaţia de uscăciune în gât;
• Tuse persistentă;
• Dificultăți în a respira (fie permanent, fie intermitent);
• Senzaţia de corp străin în gât;
• Dureri la nivelul urechii;
• Apariţia unei tumefieri în regiunea gâtului.

Orice persoană care fumează în mod constant și sesisează aceste manifestări clinice, cu evoluţie spre agravare în timp, ar trebui să se adreseze unui specialist ORL pentru a-și verifica starea de sănătate

Independent de consumul de alcool, obezitate sau de existența unei afecțiuni a colecistului, toți factori importanți în declanșarea cancerului pancreatic, fumatul reprezintă și el un factor de risc major. Bărbații ce fumează zilnic mai mult de 2 pachete de țigări au un risc de 3,3 ori mai mare de a dezvolta această boală decât fumătorii. În cazul femeilor, la un consum mediu de 1 pachet  pe zi, riscul este de 1,7 ori mai mare.

Fiecare țigară conține mii de substanțe toxice, care, prin inhalare, ajung în corp și sunt metabolizate, într-un final, de rinichi pentru a fi eliminate prin urină. Astfel, și sistemul urinar poate fi direct afectat de fumat.

Riscul de a dezvolta un carcinom renal este influențat direct de doza de tutun inhalată zilnic și de sexul persoanei: bărbații care fumează zilnic mai puţin de 10 ţigări au un risc de 1,6 ori mai mare decât nefumătorii, iar cei care fumează peste un pachet au un risc de 2 ori mai mare.Femeile au și ele un risc considerabil crescut, de 1,58 ori mai mare decât al nefumătoarelor, dacă fumează zilnic mai mult de un pachet de țigări.

Fumatul este un duşman redutabil al unui ten curat, luminos și frumos, şi, în general, al pielii cu aspect sănătos. Nicotina, principala componentă a țigărilor, produce constricţia vaselor de sânge, ceea ce înseamnă că pielea primeşte mai puţin oxigen şi mai puţine substanţe nutritive. Procesul de regenerare celulară este și el diminuat, creând aspectul de piele obosită. În plus, prin piele se elimină şi unele substanţe conţinute în fumul de ţigară, ceea ce creşte expunerea tegumentului la substanţe toxice şi, astfel, conduce la îmbătrânirea sa prematură.

Fumatul afectează sistemul imunitar prin reducerea numărului de celule ce luptă împotriva infecțiilor. De aceea, ca urmare a capacității reduse a organismului să lupte împotriva bacteriilor din cavitatea bucală, marii fumători sunt de 4 ori mai susceptibili să dezvolte parodontoză și au un risc de 3 ori mai mare să facă mai des carii.

Poate consecința cea mai ușor de sesizat se referă la tulburările de gust şi miros, ce au fost consemnate la fumători într-o proporţie foarte mare. Acestea pot să afecteze în mod direct viața de zi cu zi a fumătorilor, explicând lipsa de apetit, dispariția plăcerii de a consuma alimente, dar și faptul că nu mai percep corect mirosurile din jur, inclusiv mirosul neplăcut al propriilor haine.

Fumatul reprezintă un factor de risc și pentru implanturile dentare, rata de eșec a acestora fiind mai mare la fumătorilor, atât în prima etapă de osteointegrare, cât și după punerea implantului.

Înainte de menopauză, densitatea osoasă este similară la femeile fumătoare şi cele nefumătoare. Diferența se face, însă, după instalarea menopauzei: pierderea osoasă este cu aproximativ 2% mai mare la fumătoare la fiecare 10 ani, ajungând, în jurul vârstei de 80 de ani, la o diferență de pierdere osoasă de 6% între fumătoare şi nefumătoare. Această diferență variază direct proporțional cu numărul de țigări fumate.

Fumatul este un factor de risc important pentru fracturile de şold apărute la femei în menopauză: riscul este cu 41% mai mare la femeile fumătoare cu vârsta între 60-70 ani şi cu 71% mai mare la femeile de peste 70 de ani. Din totalul fracturilor de şold la femei, 1 din 8 poate fi atribuită fumatului.

Specialiștii consideră fumatul ca find cea mai importantă cauză în dezvoltarea bolii arterelor coronare. În același timp, fumatul crește riscul de infact miocardic de 3 ori față de riscul persoanelor nefumătoare, femeile fiind cu 25% mai predispuse decât bărbații să dezvolte afecțiunie ale inimii. La fumătorii cu vârsta de până în 40 de ani, ce fumează zilnic peste un pachet, riscul este chiar mai semnificativ: de 7 ori mai mare comparativ cu nefumătorii.

Riscul de boală cardiacă creşte direct proporțional cu numărul de ţigări fumate, profunzimea inhalării și vârsta la care a început fumatul. În plus, femeile care iau anticoncepţionale şi fumează au un risc de 20 de ori mai mare să sufere un infarct. De altfel, în cazul femeilor care asociază tabagismul cronic cu administrarea de anticoncepţionale pe perioade lungi de timp, infarctele se produc, în general, la o vârstă foarte tânără, multe dintre ele fiind constatate în jurul vârstei de 30 de ani.

American Heart Association, una dintre cele mai importante asociații de studiere a bolilor coronariene din lume, a stabilit că fumatul joacă un rol important și în apariția altor afecțiuni cardio-vasculare, precum boala ischemică coronariană, degenerescenţa miocardică, anevrismul aortic, ateroscleroza, tromboza cerebrală sau hipertensiunea arterială. Fumatul este incriminat şi în tulburările de ritm cardiac, îndeosebi în contextul fibrilației ventriculare, iar riscul de moarte subită dintr-o cauză cardiacă este de 2,3 ori mai mare în cazul fumătorilor.

Fumatul este responsabil de 12% – 14% din decesele prin accident vascular cerebral (AVC).

Riscul de a suferi un AVC este mai mare la femei şi depinde de numărul de ţigări fumate zilnic. Astfel, pentru cele care fumează mai puţin de 15 ţigări pe zi, riscul este de 2,5 ori mai mare decât la nefumătoare, însă el crește la 3,8 în cazul celor ce fumează peste 25 de țigări pe zi. Aceste accidente pot fi tranzitorii, însoțite de tulburări de vedere, sincope sau manifestări vegetative, dar pot lua și forme severe, asociate cu paralizii, dificultăţi de vorbire sau alte probleme de natură psihică.

Decesul subit, aparent „în plină sănătate”, este frecvent provocat de un AVC masiv.

După doar 1 an de la renunţarea la fumat, riscul aproape se normalizează, devenind de doar 1,2 ori mai mare decât la nefumători.

Mai multe substanțe rezultate din arderea țigării, inclusiv nicotina, favorizează apariţia aterosclerozei sau, mai simplu spus, pierderea elasticității vaselor sanguine și o creștere a rezistenței la curgerea fluxului de sânge în organism. De aceea, pot apărea situații de obstrucționare a vaselor sanguine, conducând la hipertensiune arterială, infarcte miocardice sau accidente vasculare cerebrale. În același timp, riscul unui anevrism abdominal este de 5,5 ori mai mare la cei care fumează mai mult de 25 ţigări pe zi, fiind un incident ce tinde să fie întâlnit mai frecvent la bărbaţi.

O situație la fel de periculoasă este și apariția acestor obstrucții la nivel membrelor, unde sunt, de multe ori, asimptomatice. Astfel, se întâmplă frecvent să fie descoperite târziu, când vasele sunt deja foarte îngustate și, în lipsa altor opțiuni, se recomandă amputarea membrelor. Numite arteriopatii, aceste obstrucții pot cauza simptome precum dureri la nivelul picioarelor în mers, dar care dispar în starea de repaus, senzația de picioare reci sau furnicături la nivelul membrelor.

La scurt timp după renunţarea la fumat, durerea începe să se diminueze, iar distanţa de mers fără durere creşte semnificativ.

Fumatul crește semnificativ riscul de a dezvolta cancere ale gurii, gâtului şi esofagului. Astfel, s-a descoperit că obiceiul fumatului este întâlnit la 70% dintre cazurile de cancer oral, iar riscul unui fumător de a dezvolta această boală este de 6,85 ori mai mare decât al unui nefumător. Mai grav, însă, este că rata de supraviețuire la 5 ani este de mai puțin de 50%.

În același timp, riscul de cancer esofagian este de 3 ori mai mare la fumători decât la nefumători. El crește semnificativ în cazul fumătorilor de pipă sau trabuc.

Fumatul are efecte dăunătoare asupra fiecărui segment al sistemului digestiv, contribuind, într-o primă instanță, la unele dereglări comune ale funcționării acestuia, de la arsuri gastrice și esofagiene la ulcerele tubului digestive. Fumatul poate favoriza apariţia ulcerului gastroduodenal, mai multe studii de specialitate indicând că prevalența acestei situații medicale este de 2,1 mai mare la bărbații fumători și de 1,6 mai mare la femeile fumătoare decât la persoanele nefumătoare de același sex. În plus, fumatul a peste 15 țigări pe zi dublează riscul de apariție al ulcerului gastroduodenal.

În același timp, fumatul mărește riscul de apariție al bolilor inflamatorii intestinale cronice și posibilitatea apariției pietrelor la nivelul vezicii biliare. Mai mult decât atât, fumatul are un efect negativ și asupra ficatului, putând astfel să favorizeze infectarea cu virusul hepatic C și, ulterior, să conducă la diminuarea eficienţei tratamentului cu interferon.